1. La mal de Răut



        Treime? Nu, nu este vorba de Sfânta Treime, ci despre ceva la fel de sacru pentru Dana Groze, filmul documentar și reportajul social. Înainte de toate, vă întrebați cine este Dana? După cum ar spune și melodia, „Ea este Dana, colega mea”, absolventă la Universitatea de Vest din Timișoara, secția Jurnalism și actuală masterandă la Cluj, secția Film documentar. Următoarele rânduri vor constitui povestea ei, retrăită printr-o serie de trei articole. Până atunci, nu uitați să dați play!





          Un student, o cameră  și un proiect de seminar. La mal de Răut, un  mini-reportaj social făcut integral de către Dana.


Î: Cum a început totul?

R: „La început mi-a plăcut presa radio și da, radio rămâne una din pasiunile mele. Cu toate acestea, am renunțat. În anul trei de facultate, am avut un curs opțional de Film documentar, care sinceră să fiu l-am ales doar pentru că îmi plăceau profesorii și modul lor de predare. Ei au reușit să scoată din mine <<scorpia>> filmului documentar, la modul frumos.”

Î: De unde a pornit ideea de face singură un film?

R: „De la curs a pornit o nebunie totală–hai să facem filme! Tema permisivă, ni se ceruse mai degrabă scris, dar eu încapațânată, am ales să fac film. Aveam trei idei, ultima a fost Moldova de peste Prut. Domnul profesor de seminar, m-a stimulat <<Ce mișto ar fi dacă te-ai duce peste Prut!>>. Eu am luat-o ca pe o provocare. Au fost zile întregi în care m-am gandit că este o nebunie.”





Î: Care este povestea din spatele camerei?

R: „Inițial am vrut să stau la Chișinău, dar am avut noroc cu o colegă care locuiește în nordul Moldovei, într-un sat uitat de lume. M-am dus la ea.  Apoi, ghinioanele s-au ținut lanț de mine. În prima fază, nu am avut cameră foto, apoi am achiziționat una. Era undeva la început de aprilie, zăpada numai ce se topise. Țin minte că am umblat doua zile udă la picioare, cu noroiul până  la genunchi. Am avut probleme cu aparatul,  cardurile de memorie nu mă tințeau și  bateria, nu aveam unde să o încarc.”

Î: Care a fost cea mai mare dificultate pe care ai întâmpinat-o?

R: „Cea mai mare dificultate a fost să duc vinul moldovenesc pe picioare! Nu am vrut să beau, dar dacă refuzam, oamenii erau dezamăgiți. Ei dădeau din puținul lor. ”






Dacă nu v-am plictisit până acum, ce ar fi să aflăm ce s-a întâmplat după întreaga „nebunie”?


Î: Care au fost următorii pași după ce te-ai întors?

R: „După ce m-am întors, au trecut cateva zile bune în care am lăsat filml deoparte, aveam nevoie de momentul acela de respiro. Apoi, m-am pus apucat de montat  și i-am dat o formă finală.”


Î: Cum au reacționat oamenii când au văzut materialul?

R: „Când stau și recitesc acum unele conversații și îmi reamintesc de reacțiile oamenilor, mi se pare că au fost cuvinte prea mari pentru mine, deși a fost munca mea, a unui singur om. M-au emoționat lacrimile, zambetele și râsetele voastre, inima mea era atât de mare încât îmi ieșea din piept. Am avut un feedback minunat și de la profesori, deși a fost și ochiul critic, care mi-a prins foarte bine. După aceea, a explodat <<bomba atomică>> și toată lumea vorbea în facultate despre film, de la profesori la colegii mei mai mici.”





„M-am întors la Cluj să îmi iau revanșa!”




 V for Visual este festivalul studențesc de non fiction short film, ce are loc în fiecare an la Cluj. Ce legătură are un festival cu Dana? Ei bine, în anul 2016 aceasta și-a încercat „norocul”. După cum ar spune ea, nu a făcut „mare brânză”,  fapt pentru care în anul 2017 s-a reîntors.

Î: Ce s-a întâmplat în următoarea ediție V for Visual?

R: „M-am întors la Cluj să îmi iau revanșa! În ediția din 2017 am luat premiul pentru valorizarea condiției umane și eram foarte aproape să iau premiul publicului, deși sala cinematografului a fost aproape plină de studenți de la Cluj, și eu eram venită de la Timișoara.”

Î: În încheiere, ce sfaturi le-ai da studenților?

R: „Faceți lucruri bune și spuneți-o cu voce tare! Degeaba făceam La mal de Raut, dacă îl țineam numai pentru mine și nu vă bucurați voi de el. Să nu îți fie teamă și rușine de munca ta!”






Gabriela Halmi




Comentarii

  1. Personajele ca personajele, dar fata asta ce interesanta e! Si modesta! :)
    Multumesc, Gabriela! Multumesc ca m-ai ales si sper sa iti poarte noroc articolele! Salutari si imbratisari tuturor, in special tie, de la Cluj!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. E meritul tău pentru că faci lucruri minunate! A fost o plăcere să discut cu tine pe tema celor trei materiale realizate integral de tine. Felicitările mele înca o dată!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare