Studenții cei voinici și bagajele de aur - Loredana Stepanescu

Ho,ho ho! Se apropie cu pași repezi cea mai așteptată perioadă a studenților, și anume:Crăciunul.

Pentru început, aș vrea să conturez câteva idei despre cuvântul „bagaj”, care este de fapt și de drept, subiectul central al acestui articol...

Bagajul unui student este indispensabil atunci când părăsește locul de suflet(acasă), și se îndreaptă spre orașul „tuturor posibilităților”, (Timișoara).

De curând, am auzit un banc spus de un student, ce se potrivește cu gândurile pe care le-am așternut mai sus: «Știți care este visul american al unui oltean? Să-și facă buletin de Timișoara!»

Mă rog, este doar un banc și trebuie tratat ca atare! :)))

Studentul în Gara de Nord așteptând trenul
Sursa foto@ Stepanescu Loredana

Majoritatea studenților au bagaje cât mai voluminoase, pentru a încăpea întregul șifonier, că vorba aceea, drumul e lung și anevoios și cine știe cât de curând se vor întoarce acasă studenții. Mai răruț că-i mai drăguț! Pe acest principiu merg aceștia  atunci când vor să organizeze petreceri de weekend în cămin, și gândul de casă pare să fie cât se poate de departe...

Întorcându-mă la bagaje, subiectul principal de altfel, cu toții ne întrebăm oare ce conține un bajaj al unui student? Vă spun eu din proprie experiență, pentru că supraviețuiesc și conviețuiesc cu 4 colege într-o cameră de cămin. Când vine vorba de bagajul studenților, aceștia sunt foarte ingenioși și își strecoară diverse lucruri sau mai bine zis mâncăruri, care sunt esențiale peste săptămână:șnițele, sarmale, conserve, zacuscă, fripturi, celebra salată de boeuf și lista poate continua...:)

Vreau să cred că, drumul cel mai dulce este spre casă și nu invers, însă acest aspect ține de fiecare în parte și până la urmă, dorințele și gusturile nu se discută.

Cât despre bagaj, acesta poate fi considerat un obiect de aur adus în jungla numită cămin, unde toți au ochii ațintiți asupra lui. 

Așadar, voinici studenți, mare grijă! 

                                                                                                                   

                                                                                                Articol scris de Loredana Stepanescu